C-474/23, Alfasoft, Ordonanta Curtii din 14 decembrie 2023
CURIA – CURTEA DE JUSTITIE A UNIUNII EUROPENE – C-474/23
Trimitere preliminara formulata de Curtea de Apel Cluj ce privește interpretarea principiilor dreptului Uniunii, în special a principiilor efectivității și proporționalității.
I. Textul întrebării preliminare, potrivit încheierii din 3 iulie 2023 este următorul:
Principiile de drept european, mai cu seamă cel al efectivității și cel al proporționalității, astfel cum au fost acestea interpretate în jurisprudența [Curții], se opun unei situații concrete în care accesul la o finanțare susținută din fonduri europene este blocat de faptul că un particular nu mai poate obține un document, cu titlu ad probationem, datorită unei reglementări din dreptul intern potrivit căreia termenul în care aceste documente puteau fi obținute a expirat înainte de deschiderea posibilității de a obține finanțarea?
Textul integral al cererii de trimitre preliminară
II. Pronunțarea Curții de Justiție prin hotărârea preliminară sau ordonanță (motivată)
Ordonanta Curții din 14 decembrie 2023:
Cererea de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel Cluj (România), prin decizia din 3 iulie 2023, este în mod vădit inadmisibilă.
12 Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, procedura instituită prin articolul 267 TFUE este un instrument de cooperare între Curte și instanțele naționale, cu ajutorul căruia Curtea furnizează acestora din urmă elementele de interpretare a dreptului Uniunii care le sunt necesare pentru soluționarea litigiului asupra căruia sunt chemate să se pronunțe (Hotărârea din 26 martie 2020, Miasto Łowicz și Prokurator Generalny, C‑558/18 și C‑563/18, EU:C:2020:234, punctul 44, precum și jurisprudența citată).
13 Având în vedere că decizia de trimitere servește drept fundament pentru această procedură, instanța națională este ținută să clarifice, chiar în această decizie, cadrul factual și normativ al litigiului principal și să ofere explicațiile necesare cu privire la motivele care au stat la baza alegerii dispozițiilor dreptului Uniunii a căror interpretare o solicită, precum și cu privire la legătura pe care ea o stabilește între aceste dispoziții și legislația națională aplicabilă litigiului cu care este sesizată [a se vedea în acest sens Hotărârea din 4 iunie 2020, C.F. (Inspecție fiscală), C‑430/19, EU:C:2020:429, punctul 23 și jurisprudența citată].
14 În această privință, trebuie subliniat de asemenea că informațiile cuprinse în decizia de trimitere trebuie să permită, pe de o parte, Curții să dea răspunsuri utile la întrebările adresate de instanța națională și, pe de altă parte, guvernelor statelor membre, precum și celorlalte persoane interesate să își exercite dreptul care le este conferit de articolul 23 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene de a prezenta observații. Revine Curții obligația de a veghea ca acest drept să fie salvgardat, ținând cont de faptul că, în temeiul acestei dispoziții, numai deciziile de trimitere sunt notificate persoanelor interesate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 2 septembrie 2021, Irish Ferries, C‑570/19, EU:C:2021:664, punctul 134 și jurisprudența citată).
15 Aceste cerințe cumulative privind conținutul unei decizii de trimitere figurează în mod explicit la articolul 94 din Regulamentul de procedură, pe care instanța de trimitere se prezumă, în cadrul cooperării instituite la articolul 267 TFUE, că îl cunoaște și pe care este obligată să îl respecte cu strictețe (Ordonanța din 3 iulie 2014, Talasca, C‑19/14, EU:C:2014:2049, punctul 21, și Hotărârea din 9 septembrie 2021, Toplofikatsia Sofia și alții, C‑208/20 și C‑256/20, EU:C:2021:719, punctul 20, precum și jurisprudența citată). Ele sunt în plus amintite la punctele 13, 15 și 16 din Recomandările Curții de Justiție a Uniunii Europene în atenția instanțelor naționale, referitoare la efectuarea trimiterilor preliminare (JO 2019, C 380, p. 1).
16 În speță, este evident că decizia de trimitere nu îndeplinește aceste cerințe.
17 Astfel, pe de o parte, în afară unei referiri foarte generale și lacunare la faptul că grantul în discuție în litigiul principal face obiectul „unei finanțări din fonduri europene”, instanța de trimitere nu citează niciun act de drept al Uniunii și nu identifică nicio dispoziție precisă a acestui drept a cărei interpretare ar fi necesară pentru a‑și pronunța hotărârea.
18 Pe de altă parte, contrar cerințelor prevăzute la articolul 94 litera (c) din Regulamentul de procedură, instanța de trimitere nu explică suficient de clar și de precis legătura care ar exista între principiile dreptului Uniunii la care se referă în întrebarea sa preliminară și legislația națională aplicabilă litigiului principal, astfel încât Curtea nu poate aprecia în ce măsură un răspuns la întrebarea adresată este necesar pentru a permite acestei instanțe să își pronunțe hotărârea.
***
Alte informatii
Instanța care a formulat trimiterea și solul părților
I.1. Instanta națională – Curtea de Apel Cluj
I.2. Stadiul procesual – recurs
I.3. Initiativa trimiterii –
II. Întrebarile preliminare publicate în JO
III. Incidente procedurale și pledoarii la Curtea de Justiție
IV. Prezentarea Concluziilor Avocatului General – nu
V. Hotărârea pronunțată de catre instanța naționala după hotărârea preliminară
VI. Bibliografie
RoEULaw este un proiect realizat de Daniel-Mihail ȘANDRU, Dragoș-Alin CĂLIN și Constantin-Mihai BANU. RoEULaw – „interpretarea şi aplicarea dreptului Uniunii Europene de către instanţele din România” este un proiect științific în cadrul Centrului de Studii de Drept European (CSDE) al Institutului de Cercetari Juridice ”Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Romane în colaborare cu Asociatia Forumul Judecatorilor din Romania. Proiectul are susținerea JURIDICE.ro
