C-252/22, Societatea Civilă Profesională de Avocaţi Plopeanu & Ionescu, Hotărârea din 11 ianuarie 2024
CURIA – CURTEA DE JUSTITIE A UNIUNII EUROPENE – C-252/22
Trimitere preliminara formulata de Curtea de Apel Targu Mures ce privește interpretarea articolului 2 punctul 4, precum și a articolului 9 alineatele (3)-(5) din Convenția privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998 și aprobată în numele Comunității Europene prin Decizia 2005/370/CE a Consiliului din 17 februarie 2005 (JO 2005, L 124, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 14, p. 204, denumită în continuare „Convenția de la Aarhus”)
I. Textul întrebării preliminare, potrivit încheierii din 6 octombrie 2023 este următorul:
1) Articolul 47 [primul paragraf] din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene [denumită în continuare «carta»] coroborat cu articolul 19 [alineatul (1) al doilea paragraf TUE] și articolul 2 punctul 4 coroborat cu articolul 9 alineatul (3) din [Convenția de la Aarhus] trebuie interpretate în sensul că noțiunea de «public» include o entitate juridică precum o societate civilă profesională de avocați, care nu se prevalează de afectarea vreunui drept sau interes al acestei entități, ci mai degrabă de drepturi și interese ale persoanelor fizice, avocații care constituie respectiva formă de organizare a profesiei, [iar] o asemenea entitate poate fi asimilată în sensul articolului 2 punctul 4 din convenție unui grup de persoane fizice ce acționează prin mijlocirea unei asociații sau organizații?
2) În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, ținând seama [atât] de obiectivele articolului 9 alineatul (3) din convenție, cât și de obiectivul protecției jurisdicționale efective a drepturilor conferite de dreptul Uniunii, articolul 9 alineatul (3) din convenție, respectiv articolul 47 [primul și al doilea paragraf din cartă] coroborat cu articolul 19 [alineatul (1) al doilea paragraf TUE] trebuie interpretate în sensul că se opun unei dispoziții din dreptul intern care condiționează accesul la justiție al unei astfel de societăți profesionale civile de avocați de justificarea unui interes propriu sau de împrejurarea ca prin promovarea acțiunii să fie urmărită protejarea unei situații juridice în legătură directă cu chiar scopul urmărit la constituirea respectivei forme de organizare, în speță a unei societăți civile profesionale de avocați?
3) În cazul unor răspunsuri afirmative la prima și a doua întrebare sau independent de răspunsurile la cele două întrebări formulate anterior, articolul 9 alineatele (3), (4) [și] (5) din convenție, respectiv articolul 47 [primul și al doilea paragraf din cartă] coroborat cu articolul 19 [alineatul (1) al doilea paragraf TUE] trebuie interpretate în sensul că sintagma ca remediul adecvat și efectiv, inclusiv adoptarea unei hotărâri judecătorești, «să nu coste foarte mult» presupune reguli și/sau criterii de a limita costurile care pot fi puse în sarcina părții procesuale care a căzut în pretenții, în sensul ca instanța națională să se asigure de respectarea cerinței privind lipsa unui cost prohibitiv ținând cont [atât] de interesul persoanei care dorește să își apere drepturile, cât și de interesul general legat de protecția mediului?
Textul integral al cererii de trimitre preliminară
II. Pronunțarea Curții de Justiție prin hotărârea preliminară sau ordonanță (motivată)
Hotărârea Curții din 11 ianuarie 2024:
1) Articolul 9 alineatul (3) din Convenția privind accesul la informații, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998 și aprobată în numele Comunității Europene prin Decizia 2005/370/CE a Consiliului din 17 februarie 2005, trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale în temeiul căreia unei entități juridice, alta decât o organizație neguvernamentală de protecție a mediului, nu i se recunoaște calitatea procesuală activă pentru a ataca un act administrativ care nu îi este adresat decât atunci când invocă încălcarea unui interes legitim privat sau a unui interes legat de o situație juridică în legătură directă cu obiectul său de activitate.
2) Articolul 9 alineatele (4) și (5) din Convenția privind accesul la informații, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998 și aprobată în numele Comunității Europene prin Decizia 2005/370 a Consiliului, citit în lumina articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretat în sensul că, pentru a garanta respectarea cerinței ca procedurile jurisdicționale să nu fie exagerat de costisitoare, instanța chemată să se pronunțe cu privire la obligarea la plata cheltuielilor de judecată a unei părți care a căzut în pretenții într‑un litigiu în materie de mediu trebuie să țină seama de ansamblul împrejurărilor cauzei, inclusiv de interesul acestei părți și de interesul general legat de protecția mediului.
***
Alte informatii
Instanța care a formulat trimiterea și solul părților
I.1. Instanta națională – Curtea de Apel Targu Mureș
I.2. Stadiul procesual –
I.3. Initiativa trimiterii –
II. Întrebarile preliminare publicate în JO
III. Incidente procedurale și pledoarii la Curtea de Justiție
IV. Prezentarea Concluziilor Avocatului General
CONCLUZIILE AVOCATEI GENERALE DOAMNA LAILA MEDINA prezentate la 13 iulie 2023:
1) În cadrul unei proceduri privind încălcarea dreptului Uniunii în materie de mediu, o societate civilă profesională de avocați poate fi considerată un membru al „publicului”, în sensul articolului 2 punctul 4 din Convenția de la Aarhus coroborat cu articolul 9 alineatul (3) din convenția menționată, în condițiile în care această societate civilă profesională de avocați nu se prevalează de afectarea vreunui drept sau interes al acestei entități, ci mai degrabă de afectarea unor drepturi și interese ale persoanelor fizice, și anume ale avocaților care constituie această societate. Persoanele fizice care constituie respectiva societate civilă profesională de avocați pot fi considerate ca formând un „grup” de persoane fizice care acționează prin mijlocirea unei asociații sau organizații, în sensul acelorași dispoziții, cu condiția să fie îndeplinite condițiile prevăzute de dreptul național sau de practica națională. Aceste cerințe trebuie să asigure însă un acces larg la justiție.
2) În cadrul unui litigiu privind încălcarea dreptului Uniunii în materie de mediu, articolul 9 alineatul (3) din Convenția de la Aarhus, citit în lumina articolului 47 din cartă, nu se opune unei dispoziții de drept național care condiționează admisibilitatea unei acțiuni introduse de o societate civilă profesională de avocați de justificarea unui interes propriu sau de împrejurarea ca, prin promovarea acțiunii, să fie urmărită protejarea unei situații juridice în legătură directă cu chiar scopul urmărit la constituirea acestui tip de organizație. Cu toate acestea, ținând seama de predominanța interesului public în contenciosul de mediu, revine instanței naționale sarcina de a interpreta, în cea mai mare măsură posibilă, normele procedurale referitoare la condițiile care trebuie îndeplinite pentru a introduce o acțiune, în conformitate cu obiectivele articolului 9 alineatul (3) și de a asigura un acces larg la justiție. Astfel de norme nu ar trebui să facă efectiv imposibilă pentru anumite categorii de „membri ai publicului”, inclusiv în special organizații, asociații sau grupuri care promovează în mod real protecția mediului și care îndeplinesc orice condiții prevăzute de dreptul național, contestarea unei decizii luate în urma unei proceduri administrative care ar putea fi contrară dreptului Uniunii în materie de mediu.
3) În cadrul unui litigiu privind încălcarea dreptului Uniunii în materie de mediu, articolul 9 alineatele (3), (4) și (5) din Convenția de la Aarhus, citit în lumina articolului 47 primul și al doilea paragraf din cartă, trebuie interpretat în sensul că cerința ca anumite proceduri judiciare să ofere „căi de atac adecvate și eficiente” și să „nu exagerat de costisitoare” nu presupune norme și/sau criterii specifice pentru a limita cheltuielile de judecată care pot fi suportate de partea care cade în pretenții. Cu toate acestea, revine instanței naționale sarcina de a da dreptului său procedural național o interpretare care să fie, în cea mai mare măsură posibilă, conformă cu obiectivele stabilite la articolul 9 alineatele (3) și (4) din Convenția de la Aarhus, astfel încât procedurile judiciare în ansamblul lor să nu fie exagerat de costisitoare.
V. Hotărârea pronunțată de catre instanța naționala după hotărârea preliminară
VI. Bibliografie
RoEULaw este un proiect realizat de Daniel-Mihail ȘANDRU, Dragoș-Alin CĂLIN și Constantin-Mihai BANU. RoEULaw – „interpretarea şi aplicarea dreptului Uniunii Europene de către instanţele din România” este un proiect științific în cadrul Centrului de Studii de Drept European (CSDE) al Institutului de Cercetari Juridice ”Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Romane în colaborare cu Asociatia Forumul Judecatorilor din Romania. Proiectul are susținerea JURIDICE.ro
