Trimitere preliminara formulata de Curtea de Apel Alba Iulia: C-200/22, Vantage Logistics, Ordonanța din 18 aprilie 2023.
Dreptul Uniunii, principiul respectării şi protecţiei dreptului de proprietate privată tras din art. 17 din Carta DFUE, principiul prevalentei dreptului unional faţă de cel naţional, şi în special art. 9 alin. (6) teza întâi din Directiva (UE) 2019/1023 a Parlamentului european şi a Consiliului din 20 iunie 2019 privind cadrele de restructurare preventivă, remiterea de datorie şi decăderile, precum şi măsurile de sporire a eficienţei procedurilor de restructurare, de insolvenţă şi de remitere de datorie şi de modificare a Directivei (UE) 2019/1023 (directiva privind restructurarea şi insolvenţă), pot fi interpretate astfel încât să se opună unei reglementări interne precum cea în discuţie în litigiul principal (art. 139 alin. (1) lit.c Legea nr. 85/2014) care, în cadrul procedurii aplicabile în caz de insolvenţă, să permită a se considera acceptat planul de reorganizare/restructurare în cazul în care, dacă sunt două sau patru categorii de creanţe, este votat de cel puţin jumătate din numărul de categorii, cu condiţia ca una dintre categoriile defavorizate să accepte planul şi ca cel puţin 30% din totalul valoric al masei credale să accepte planul?”
I.1. Instanta nationala – Curtea de Apel Alba Iulia
I.2. Stadiul procesual – apel
I.3. Initiativa trimiterii – părțile
II. Întrebarile preliminare publicate in JO
Cerere de decizie preliminară introdusă de Curtea de Apel Alba Iulia (România) la data de 14 martie 2022 – Vantage Logistics S.R.L. / Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba, Auto Help Alba S.R.L., Banca Transilvania S.A., BRD – Groupe Société Générale S.A., S.C. Croma S.R.L., S.C. Polaris M.Holding, S.C. Elit România Piese Auto Originale S.R.L., S.C. Nedo Auto Service S.R.L., CH Insolvency I.P.U.R.L. în calitate de administrator judiciar al debitoarei de S.C. Nedo Auto Service S.R.L.
(Cauza C-200/22)
Limba de procedură: română
Instanţa de trimitere
Curtea de Apel Alba Iulia
Părţile din acţiunea principală
Apelantă: Vantage Logistics S.R.L.
Celelalte părți din procedură: Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba, Auto Help Alba S.R.L., Banca Transilvania S.A., BRD – Groupe Société Générale S.A., S.C. Croma S.R.L., S.C. Polaris M.Holding, S.C. Elit România Piese Auto Originale S.R.L., S.C. Nedo Auto Service S.R.L., CH Insolvency I.P.U.R.L. în calitate de administrator judiciar al debitoarei S.C. Nedo Auto Service S.R.L.
Întrebările preliminare
Dreptul Uniunii, principiul respectării și protecției dreptului de proprietate privată tras din articolul 17 din Carta [drepturilor fundamentale a Uniunii Europene], principiul prevalenței dreptului Uniunii față de cel național și în special articolul 9 alineatul (6) prima teză din Directiva (UE) 2019/1023 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind cadrele de restructurare preventivă, remiterea de datorie și decăderile, precum și măsurile de sporire a eficienței procedurilor de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie și de modificare a Directivei (UE) 2017/1132 (Directiva privind restructurarea și insolvența)1 pot fi interpretate astfel încât să se opună unei reglementări interne precum cea în discuție în litigiul principal [articolul 139 alineatul (1) [punctul] C din Legea nr. 85/2014], care, în cadrul procedurii aplicabile în caz de insolvență, [permite] a se considera acceptat planul de reorganizare/restructurare în cazul în care, dacă sunt două sau patru categorii de creanțe, este votat de cel puțin jumătate din numărul de categorii, cu condiția ca una dintre categoriile defavorizate să accepte planul și ca cel puțin 30 % din totalul valoric al masei credale să accepte planul?
____________1 JO 2019 L 172, p. 18.
III. Incidente procedurale si pledoarii la Curtea de Justitie
IV. Prezentarea Concluziilor Avocatului General – nu
V. Pronuntarea Curtii de Justitie prin hotararea preliminara sau ordonanta (motivata)
Ordonanța din 18 aprilie 2023: Curtea de Justiție a Uniunii Europene este vădit necompetentă să răspundă la întrebarea adresată cu titlu preliminar de Curtea de Apel Alba Iulia (România) prin decizia din 22 februarie 2022, ECLI:EU:C:2023:337.
15 În temeiul articolului 53 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții, atunci când Curtea este în mod vădit necompetentă să judece o cauză sau atunci când o cerere este în mod vădit inadmisibilă, Curtea poate oricând să decidă, după ascultarea avocatului general, fără continuarea procedurii, să se pronunțe prin ordonanță motivată.
16 Este necesar ca în prezenta cauză să se aplice această dispoziție.
17 Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, în cadrul unei trimiteri preliminare în temeiul articolului 267 TFUE, Curtea poate să interpreteze dreptul Uniunii numai în limitele competențelor atribuite Uniunii (Ordonanța din 26 octombrie 2017, Caixa Económica Montepio Geral, C‑333/17, nepublicată, EU:C:2017:810, punctul 12 și jurisprudența citată).
18 În plus, Curtea este abilitată să se pronunțe numai asupra interpretării unui text al Uniunii pornind de la faptele care îi sunt indicate de instanța națională (Hotărârea din 2 martie 2023, Bursa Română de Mărfuri, C‑394/21, EU:C:2023:146, punctul 60 și jurisprudența citată).
19 Întrebarea preliminară adresată în prezenta cauză privește interpretarea, în esență, a articolului 9 alineatul (6) primul paragraf din Directiva privind restructurarea și insolvența și a articolului 17 din cartă.
20 În ceea ce privește, în primul rând, Directiva privind restructurarea și insolvența, trebuie să se constate că această directivă, care a intrat în vigoare la 16 iulie 2019, prevede la articolul 34 alineatul (1) un termen de transpunere care expiră, în principiu, la 17 iulie 2021, dar că, în temeiul alineatului (2) al aceluiași articol, România a solicitat și a obținut prelungirea termenului de transpunere.
21 În speță, întrucât litigiul principal privește o procedură de insolvență care a fost deschisă la 31 iulie 2019 și în care planul de reorganizare, depus la 14 octombrie 2020, a fost aprobat la 12 noiembrie 2020, faptele din litigiul principal sunt anterioare datei de transpunere în ordinea juridică română a Directivei privind restructurarea și insolvența.
22 În același timp, instanța de trimitere nu prezintă elemente care să permită să se constate că are în vedere să aplice în speță dispozițiile naționale care existau la momentul faptelor, în sensul că acestea ar pune în aplicare regimul prevăzut de Directiva privind restructurarea și insolvabilitatea.
23 Mai mult, în răspunsul la o solicitare de informații din partea Curții, instanța de trimitere a precizat, pe de o parte, că aprobarea la 12 noiembrie 2020 a planului de reorganizare în discuție în litigiul principal nu a intervenit în cadrul unei proceduri de insolvență sau al unei proceduri de preinsolvență care să vizeze cu precizie prevenirea insolvenței debitorului, în sensul articolului 1 alineatul (1) litera (a) din Directiva privind restructurarea și insolvența, și, pe de altă parte, că Legea nr. 85/2014 nu are ca obiect transpunerea în dreptul național a unei dispoziții a dreptului Uniunii. Rezultă că Directiva privind restructurarea și insolvența nu este aplicabilă ratione materiae litigiului principal.
24 Or, Curtea nu este competentă să răspundă la o întrebare adresată cu titlu preliminar atunci când este evident că dispoziția din dreptul Uniunii supusă interpretării Curții nu este aplicabilă (Hotărârea din 24 februarie 2022, Viva Telecom Bulgaria, C‑257/20, EU:C:2022:125, punctul 123 și jurisprudența citată).
25 Prin urmare, în speță, Curtea nu este competentă să se pronunțe asupra interpretării dispozițiilor Directivei privind restructurarea și insolvența.
26 În ceea ce privește, în al doilea rând, articolul 17 din cartă, trebuie amintit că articolul 51 alineatul (1) din cartă prevede că dispozițiile sale se adresează statelor membre numai în cazul în care acestea pun în aplicare dreptul Uniunii. Articolul 6 alineatul (1) TUE, la fel ca articolul 51 alineatul (2) din cartă, precizează că dispozițiile acesteia din urmă nu extind în niciun fel domeniul de aplicare al dreptului Uniunii în afara competențelor Uniunii astfel cum sunt definite în tratate (Ordonanța din 26 octombrie 2017, Caixa Económica Montepio Geral, C‑333/17, nepublicată, EU:C:2017:810, punctul 14 și jurisprudența citată).
27 După cum rezultă dintr‑o jurisprudență constantă a Curții, atunci când o situație juridică nu intră în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii, Curtea nu este competentă să o examineze, iar dispozițiile eventual invocate ale cartei nu pot constitui, prin ele însele, temeiul acestei competențe (Hotărârea din 26 februarie 2013, Åkerberg Fransson, C‑617/10, EU:C:2013:105, punctul 22, și Ordonanța din 26 octombrie 2017, Caixa Económica Montepio Geral, C‑333/17, nepublicată, EU:C:2017:810, punctul 15).
28 Or, în speță, întrucât, așa cum s‑a arătat la punctul 23 din prezenta ordonanță, singura normă a dreptului Uniunii, în afara cartei, pe care instanța de trimitere a menționat‑o și a cărei interpretare a solicitat‑o, și anume Directiva privind restructurarea și insolvența, nu se aplică în cauza principală, trebuie să se constate că decizia de trimitere nu evidențiază nicio punere în aplicare a dreptului Uniunii în sensul articolului 51 alineatul (1) din cartă (a se vedea prin analogie Ordonanța din 8 mai 2019, IGPR – Brigada Autostrăzi și Misiuni Speciale, C‑723/18, nepublicată, EU:C:2019:398, punctul 15), astfel încât nici articolul 17 din aceasta nu se poate aplica în litigiul principal.
29 Rezultă că, în speță, Curtea nu este competentă să se pronunțe nici asupra interpretării articolului 17 din cartă. 30 Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se concluzioneze că, întrucât situația în discuție în litigiul principal nu intră în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii, Curtea este vădit necompetentă să răspundă la întrebarea adresată.
VI. Hotararea pronuntata de catre instanta nationala dupa hotararea preliminara
VII. Bibliografie
