Raport de stagiu
În perioada 01.10.2019 – 31.05.2020, conform aprobării îndrumătorului tezei de doctorat, prof. dr. Jose Manuel Rodrigues Uribes, am efectuat un stagiu de cercetare la Centrul de Studii de Drept European din cadrul Institutului de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române. Pe perioada stagiului m-am aflat sub îndrumarea domnului profesor dr. Mihai Daniel Șandru.
Proiectul tezei de doctorat se intitulează „Securitatea cibernetica si drepturile omului. Limitele restrângerii exercițiului unor drepturi fundamentale pentru protejarea spatiului cibernetic„. Activitatea de cercetare vizează patru drepturi fundamentale – dreptul la viață privată, dreptul la liberă exprimare, dreptul la informare și dreptul la imagine (demnitatea umană) – considerate vulnerabile în raport cu procedurile și măsurile de securitate propuse și implementate de autoritățile statale cu atribuții în domeniul securității naționale, cât și de companiile private care dezvoltă programe de combatere a atacurilor cibernetice, bazate pe spionaj cibernetic sau măsuri de tipul hack-back.
Teza se focalizează pe cercetarea practicilor de restrângere al exercițiului unor drepturi și libertăți, în limitele prevăzute de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, atât prin prin analiza reglementărilor internaționale cât și prin studiul legislației specifice din câteva state cu tradiție democratică. Practic, lucrarea prezintă modalitatea de aplicare în spațiul virtual a normelor juridice internaționale și constituționale adoptate pentru a proteja securitatea statelor, cetățenilor și ordinea publică într-un moment istoric în care spațiul virtual nu fusese nici măcar imaginat.
În contextul în care viața cetățeanului migrează din ce în ce mai mult către spațiul virtual – internet banking, telemedicină, informare și cercetare din surse digitale, comerț electronic, virtual dating, virtual reality – măsurile de protecție a spațiului cibernetic trebuie gândite în directă corelare cu măsurile de securitate aplicate în mediul off-line. Dacă mediul off-line este clar determinat și există actori cu roluri clare (state, teritorii administrative, instituții cu atribuții în domeniul securității și siguranței cetățeanului etc.), spațiul virtual este încă o junglă, fără limite și fără organisme de supraveghere care ar putea proteja utilizatorii vulnerabili în cazul în care devin victime ale unor manipulatori digitali (vezi cazurile despre știri false, pedofilie online, spioni digitali, manipulare psihologică, bullying-hărțuire, furt de date persoanale etc.).
În același timp trebuie analizate și măsurile exagerate de protecție aplicate de unele state care interzic accesul pe anumite siteuri web sau platforme de socializare în numele protecției cetățeanului sau al securității naționale. Orice practică aflată la cele două extreme trebuie reevaluată și corelată cu drepturile omului, atât din perspectivă individuală cât și colectivă. De exemplu, dreptul la viață sau dreptul la securitate al ființei umane poate restrânge, în limite rezonabile, dreptul altei persoane de a se exprima sau de a-și manifesta anumite dorințe sau nevoi psihice în spațiul digital (e.g. jocul Balena Albastră).
Pe perioada stagiului la Centrul de Studii de Drept European am avut ocazia să cercetez cadrul legal aplicabil restrângerii exercițiului drepturilor fundamentale în România, normele juridice care protejează dreptul la viață privată, datele persoanele, dreptul la informare și liberă exprimare. De asemenea, am aprofundat noțiunile legate de securitatea cibernetică și cadrul normativ european aplicabil acestui domeniu. Sub îndrumarea profesorului dr. Mihai Șandru am studiat regulamentele europene aplicabile în domeniul securității cibernetice, ceea ce mi-a permis să înțeleg rolul ENISA ca agenție a Uniunii Europene responsabilă de securitatea cibernetică la nivel comunitar și lider în procesul de elaborare a politicilor și standardelor de securitate cibernetică. Cercetarea s-a materializat într-un articol care va fi publicat în revista „Pandectele române” nr. 3/2020.
Participarea la Conferința națională Comunități virtuale în epoca Regulamentului General privind Protecția Datelor din 13 noiembrie 2019, unde am prezentat un material referitor la rolul factorului uman în asigurarea protecției datelor personale prelucrate în cadrul comunităților virtuale (publicat în revista „Pandectele române” nr. 6/2019) m-a ajutat să înțeleg că cea mai mare provocare pentru noua generație de juriști va fi adaptarea cadrului legal în vigoare la noile realități ale lumii digitale. În condițiile în care normele de drept care ne guvernează viața de zi cu zi au avut o evoluție lentă și extinsă pe o perioadă lungă de timp, evoluția tehnologică rapidă și migrarea individului în spațiul virtual impun o adaptare urgentă a cadrului legal la noile realități astfel încât norma de drept să își poată păstra misiunea de gardian al binelui public.
Centrul de Studii de Drept European este mediul propice pentru inițierea unor demersuri curajoase de acest gen, deoarece pe perioada stagiului l-am perceput ca fiind o structură flexibilă cu membrii vizionari, dornici să investigheze noi orizonturi juridice.
Alexandra Pană
Doctorand, Universitatea Carlos III Madrid
Institutul de drepturile omului “Bartolomé de las Casas”
