C-280/25, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, pendinte. ICCJ sesizeaza CJUE cu o trimitere preliminară privind compatibilitatea cu dreptul Uniunii Europene a standardului naţional de protecţie referitor la principiul lex mitior
ICCJ, prin încheierea din 13.03.2025, sesizează Curtea de Justiţie a Uniunii Europene pentru a se pronunţa cu titlu preliminar asupra următoarelor întrebări:
1. „În interpretarea și aplicarea art. 325 din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene, art. 1 alin. (1) lit. a) şi art. 2 şi art. 9 din Convenţia elaborată în temeiul art. K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene şi art. 49 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, în lipsa unei dispoziții de drept intern care să stabilească o sumă minimă pentru a considera gravă o fraudă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, dispozițiile dreptului Uniunii trebuie interpretate în sensul că se consideră gravă o fraudă exclusiv atunci când ea implică o sumă mai mare de 50.000 euro?”
2. „În ipoteza unui răspuns negativ la întrebarea anterior precizată, prevederile art. 2 TUE, art. 4 alin. (2) şi (3) TUE, art. 2 alin. (2) TFUE şi art. 325 alin. (1) TFUE, art. 2 alin. (1) din Convenţia elaborată în temeiul art. K.3 din TUE astfel cum au fost interpretate prin Hotărârea Curţii Marea Cameră pronunţată în cauza C-107/23 PPU [Lin], art. 49 alin. (1), art. 52 alin. (3) şi art. 53 din Cartă, trebuie interpretate în sensul că, în cadrul unei proceduri penale având ca obiect infracţiuni privind TVA, instanţa naţională trebuie să lase neaplicat standardul naţional de protecţie referitor la principiul lex mitior, astfel cum rezultă din jurisprudenţa obligatorie a instanţei supreme din acel stat membru, standard potrivit căruia nu au efect întreruptiv de prescripţie actele de procedură intervenite înainte de invalidarea dispoziţiei legislative naţionale care reglementează cauzele de întrerupere a termenelor de prescripţie a răspunderii penale, atunci când:
a. neaplicarea acestui standard naţional ar fi incompatibilă cu interzicerea aplicării lex tertia – principiu de ordin constituţional;
b. în aplicarea respectivei jurisprudenţe naţionale, s-ar putea considera că termenul general de prescripţie a răspunderii penale s-a împlinit anterior pronunţării Hotărârii Curţii – Marea Cameră pronunţată în Cauza C-107/23/PPU [Lin];
c. neaplicarea, în temeiul dreptului Uniunii, a acestui standard naţional ar avea drept consecinţă asigurarea unui nivel de protecţie a drepturilor fundamentale consacrate de Cartă care nu este echivalent sau comparabil cu protecţia asigurată de art. 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului;
d. legea naţională nu prevede criterii specifice în baza cărora instanţa statului membru să poată evalua, în prealabil, riscul sistemic de impunitate generat de aplicarea acestui standard naţional în cazul infracţiunilor de fraudă gravă ce aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene”.
I.1. Instanta națională – Înalta Curte de Casație și Justiție
I.2. Stadiul procesual –
I.3. Initiativa trimiterii –
II. Întrebarile preliminare publicate în JO
III. Incidente procedurale și pledoarii la Curtea de Justiție –
IV. Prezentarea Concluziilor Avocatului General
V. Pronunțarea Curții de Justiție prin hotărârea preliminară sau ordonanță (motivată)
VI. Hotărârea pronunțată de catre instanța naționala după hotărârea preliminară
VII. Bibliografie
RoEULaw este un proiect realizat de Daniel-Mihail ȘANDRU, Dragoș-Alin CĂLIN și Constantin-Mihai BANU. RoEULaw – „interpretarea şi aplicarea dreptului Uniunii
Europene de către instanţele din România” este un proiect științific în cadrul Centrului de Studii de Drept European (CSDE) al Institutului de Cercetari Juridice ”Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Romane în colaborare cu Asociatia Forumul Judecatorilor din Romania. Proiectul are susținerea JURIDICE.ro
